Ești mândru de performanțele cuiva, atunci când ai avut o minimă contribuție. Nu contează că îi ești părinte, profesor, sponsor, prieten. Atât timp cât l-ai susținut pentru ca el să atingă performanțe de top, ai cu ce să te mândrești. Este puțin și din munca ta acolo.
Dacă nu te încadrezi într-una dintre aceste categorii, dar te mândrești cu asta și postezi pe toate rețelele posibile, ca să te bagi în seamă, atunci ești loază.
Și au venit valuri de postări ale politicienilor, mai mici sau mai mari (politicienii, nu valurile), de parcă ar fi avut o minimă contribuție la performanța acestui copil excepțional. Mă, nu vă e rușine? Mergea maxim un text ”Felicitări! Bla, bla, bla…”, dar nu mândru, pentru că nu ai de ce. Loază…
Uite, eu nu știam prea multe despre David Popovici. Nu ai cum să cunoști zecile de mii de sportivi din țara asta, până nu ajung să performeze. Unii promit, dar nu reușesc, alții o fac cu brio și atunci devin cunoscuți. Mă înclin cu respect în fața lor și îi felicit, dar nu am de ce să fiu mândru, pentru că nu am făcut nimic pentru David și alții ca el.
Acum știu cine este și ce performanțe extraordinare a obținut. Sper că va mai obține. Și mai știu că i se datorează, fără ca statul român să aibă o contribuție. Este acel stat condus de postacii din politică, personajele care se agață de imaginea oricui. Bleahhh!
Deși, ca cei mai mulți dintre români, am nervi cât cuprinde pe guvernul 25 de bani PNL + 25 de bani PSD, remarc totuși faptul că premiază cu un milion de lei performanța acestui copil excepțional. Așa se face, nu cu câteva mii de lei, cum se obișnuia până acum. Copilul ăsta merită, pentru că face imagine României mai mult decât un milion de trântori de prin corpurile diplomatice.
Cât despre înotul de la Ploiești, îmi amintesc că începusem gimnaziul la o școală cu profil de înot, nr. 25 se numea pe atunci. Și mergeam aproape zilnic la bazinul de la Vega, acum o ruină, închisă și fără perspective. De acolo au ajuns în vârful înotului mondial oameni precum Tamara Cotache. Și nu a fost singura.
Acum, dacă ne raportăm la acel bazin (fost olimpic), putem spera la campioni mondiali la târâș pe gresie spartă, în cazul în care vreunuia i-ar veni ideea să organizeze o competiție de profil. Ar mai fi și disciplina de inhalat mucegai din spații insalubre.
Dacă vă mai trageți în poze cu campioni și cu texte pe facebook legate de mândrie, pozați-vă la Vega, pentru că putregaiurile se asortează mai bine.
Nu aș fi scris aceste rânduri, deși în ultimele zile am fost tentat, știind că oricum postacii din politică îl vor uita rapid pe David Popovici, în sensul că nu vor face nimic concret pentru copiii talentați și muncitori ca el. Am văzut însă o postare a fostei doamne de la horoscopul ProTV, Elena Lasconi, care a anunțat că a finalizat lucrările la o piscinuță în Câmpulung Muscel, unde este primar cu Mercur retrograd, doamna exprimându-și dorința ca de acolo să plece următorul campion mondial.
Ce să zic… Felicitări doamnei și succes aspiranților! Dar nu prea știu să existe proba de 25-30 de metri, iar copiii ăștia care chiar fac înot de performanță tocmai asta spun: avem nevoie să ne antrenăm în bazine olimpice, nu în glume de piscinuțe! Sesizați diferența față de un bazin de 100 și dorința fără acoperire a doamnei Lasconi?
S-a exprimat exact așa: ”Redeschidem bazinul de înot!
