Vine o vreme în viața fiecăruia dintre noi când avem nevoie de un cont bancar, un IBAN, un card sau orice alt produs vândut de bănci. Fie că luăm decizii când suntem tineri și nu citim cu atenție contractele, fie că ne lăsăm seduși de agenții care au un target lunar și care trebuie să-și vândă produsele, mulți dintre noi au neșansa de a se trezi peste noapte datori băncilor, chiar dacă perioada contractuală a fost încheiată, iar toate comisioanele și datoriile aferente au fost achitate.
Personal am trecut printr-o experiență similară chiar astăzi. Am fost client BRD mulți ani de zile, încă din perioada în care eram elev. Ulterior am folosit contul deschis la o agenție din Ploiești, undeva prin anul 2008 sau 2009, și în perioada studenției, între anii 2010-2013.
Norocul sau ghinionul a făcut ca primul angajator să lucreze tot cu BRD și timp de aproape 12 luni mi-am primit salariul tot la aceeași bancă.
Cum studenția a trecut, am renunțat să mai folosesc serviciile băncii și a venit o perioadă în care, efectiv, am uitat că am un cont. Mi-am amintit anul trecut și am mers la ghișeu, dornic să închei relația comercială pe care încă o aveam deschisă.
Mi-am asumat vina de a nu mă fi interesat ani la rând de contul respectiv și am plătit comisioanele de administrare care s-au tot adunat. Chiar dacă mi-am exprimat nemulțumirea în primă fază pentru faptul că BRD nu mi-a trimis nicio înștiințare cu privire la faptul că încă mai am un cont deschis, niciun e-mail și niciun telefon într-o perioadă de aproximativ cinci ani de zile, la finalul discuției cu casiera, am plătit conștiincios dările.
A trecut un an de zile de atunci, iar astăzi am trecut din nou pragul unei sucursale BRD din Ploiești, dornic să am un card de cumpărături. După semnarea hârtiilor privind acordul pentru interogarea ANAF și prelucrarea datelor cu caracter personal, aflu că figurez cu o datorie de 35.16 lei.
Mi-am amintit și am transmis reprezentantei băncii că îmi încheiasem „socotelile” cu BRD în urmă cu an zile, însă nu s-a lăsat înduplecată și până nu am achitat creanța, nu am putut trece la următoarea etapă. (Am fost surprins să aflu că în sediul central al BRD din Ploiești nu am putut achita suma respectivă cu cardul, fiind nevoit să merg la bancomat, să scot bani, să mă întorc la ghișeu etc).
Am cerut din nou explicații pentru suma datorată, știind că nu pot să închid un cont la o bancă dacă încă figurez cu datorii. Am arătat buletinul și am primit o veste care pe moment m-a bucurat: „Nu aveți de plată nimic!”. Îi povestesc totuși doamnei de la casierie ultimele 20 de minute din viața mea: cum am venit să îmi fac un card de cumpărături, cum am aflat de datorie, cum am fost clientul băncii până anul trecut și cum mi-am închis contul.
După o verificare amănunțită am luat urma celor 35.16 lei. Erau înregistrați într-o altă aplicație folosită de bancă și unde sunt înregistrate conturile mai vechi, dar care la momentul închiderii contului, nu a fost verificată de angajata care a și făcut operațiunea. Plătesc „bucuros” și aștept aștept să pun mâna pe cardul de cumpărături.
În situația în care m-am regăsit eu astăzi pot fi zilnic sute de clienți, nu doar din Prahova, ci din toată țara. Vina aparține pe de o parte clienților care din entuziasm, grabă sau din lipsa educației financiare nu citesc contractele, nu cer explicații despre conturi și comisioane, iar pe de altă parte agenților care fie omit să prezinte taxele percepute în aceeași măsură în care nu uit să prezinte beneficiile acordate.
Până la un răspuns concret din partea BRD și din partea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, voi crede despre mine că sunt în egală măsură cel mai ghinionist, dar și cel mai norocos client al BRD România: Am reușit să îmi închid contul, chiar dacă datoram bani, iar nimeni nu m-a căutat timp de 1 an de zile să mi-i ceară.
