Una dintre cele mai mari sărbători ale românilor și una dintre cele mai mediatizate prin prisma pelerinajului de la Iași este cea a Sfintei Parascheva. Cunoscută și ca Sfânta Vineri, după denumirea greacă, dar și ca ocrotitoare a Moldovei, osemintele sale fiind la Catedrala Mitropolitană din Iași, povestea preacuvioasei are însă rădăcini în cu totul alte locuri decât ale noastre. Într-o vizită la bulgari, la Cetatea Tsarevets, ne-a atras atenția un panou care avea în stângă o icoană pe care o găsim și în bisericile noastre, dar și o descriere în română.
Apropiindu-ne, am aflat povestea și drumul lung și sinuos al raclei cu osemintele celei despre care mulți români au impresia că dintotdeauna le-a „aparținut“.
Ei bine, pe dealul Tsarevets, printre cele 22 de biserici și patru mănpstiri, și-a avut locul și biserica închinată Sfintei Parascheva, ocrotitoarea orașului Târnovograd (vechea denumire a localității Veliko Târnovo).
Racla cu moaștele cuvioasei au ajuns aici în timpul țarului Ivan Asen al II-lea, care, după ce i-a învins pe cruciați, le-a cerut ca în loc de taxe să-i dea cutia cu osemintele Sfintei Parascheva. Racla nu s-a oprit aici decât o perioadă, făcând ulterior un lung drum prin Balcani, ajungând într-un final la Constantinopol.
În anul 1641, domnitorul moldovean Vasile Lupu răscumpăra cu aur moaștele celei care este cunoscută, în poporul român, și ca Sfânta Vineri (denumirea grecească). O sfântă care este nelipsită inclusiv din poveștile românești.
Aflate atunci la Patriarhia Constantinopolului, ele au fost scoase în secret din biserică, iar după un transport lung și secret au ajuns la Iași. Astăzi, ele se află în catedrala mitropolitană din orașul moldovenesc, fiind un loc de răgaz sufletesc, de rugăciune și speranță pentru mulți credincioși.
Însă în centrul atenției se află în zilele de dinaintea datei de 14 octombrie, atunci când este sărbătorită de Biserica Ortodoxă. Cu aproape o săptămână înainte, mii de pelerini se vin și stau la cozi de ore, chiar de zile, având credința că rugăciunile lor au o cu totul altă ascultare și mediere din partea preacuvioasei.
Foto: Liliana Maxim
