INSP a actualizat definițiile de caz pentru coronavirus. Cine trebuie testat de două ori pe lună. Document

Institutul Național de Sănătate Publică a actualizat definițiile de caz pentru Sindromul respirator acut cu noul coronavirus (COVID-19).

Potrivit documentului, pe care îl publicăm integral, au fost identificate 14 categorii de persoane care trebuie testate. Printre acestea se numără și persoanele instituționalizate asimptomatice trebuie testate de două sau patru ori pe lună.

Document elaborat de Centrul National de Supraveghere si Control al Bolilor Transmisibile
Definitiile de caz pentru Sindromul respirator acut cu noul coronavirus
(COVID-19) Actualizare 04.01.2021
Criterii clinice
Orice persoană care prezintă cel puțin unul din următoarele semne și simptome:
– tuse
– febră
– scurtarea respirației
– debut brusc al anosmiei, ageuziei sau disgeuziei
Criterii de diagnostic imagistic
Evidențe radiologice de leziuni compatibile cu COVID-19
Criterii de laborator
Detecția acidului nucleic sau a antigenului SARS-CoV-2 într-o probă biologică2
Criterii epidemiologice
Cel puțin unul dintre următoarele:
– contact direct cu un caz confirmat cu COVID-19 în perioada de 14 zile anterioară
datei debutului;
– rezident sau personal al unei instituții pentru îngrijirea persoanelor vulnerabile în
perioada de 14 zile anterioară datei debutului, instituție în care transmiterea
SARS-CoV-2 a fost confirmată

Clasificarea cazurilor
A. Caz posibil
Orice persoană care întrunește criteriile clinice
B. Caz probabil
Orice persoană care întrunește criteriile clinice și care are legătură epidemiologică
cu un caz confirmat
SAU
Orice persoană care întrunește criteriile de diagnostic imagistic
C. Caz confirmat
Orice persoană care întrunește criteriile de laborator

1 Simptome și semne adiționale mai puțin specifice pot include cefalee, frisoane, mialgii, astenie, vărsături
și/sau diaree.
2 Testul rapid antigenic ar trebui efectuat în maximum 5 zile după data debutului sau în maximum 7 zile
după data expunerii. Dacă data expunerii nu este cunoscută, testul rapid antigenic ar trebui efectuat cât
mai curând posibil.
Document elaborat de Centrul National de Supraveghere si Control al Bolilor Transmisibile
Testarea pentru SARS-CoV-2 este obligatorie pentru toate cazurile posibile.
Contactul direct este definit ca:
– Persoană care locuiește în aceeași gospodărie cu un pacient cu COVID-19;
– Persoană care a avut contact fizic direct cu un caz de COVID-19 (ex. strângere
de mână fără igiena ulterioară a mâinilor);
– Persoană care a avut contact direct neprotejat cu secreții infecțioase ale unui
caz de COVID-19 (ex. în timpul tusei, atingerea unor batiste cu mâna neprotejată de
mănușă);
– Persoană care a avut contact faţă în faţă cu un caz de COVID-19 la o distanţă
mai mică de 2 m şi cu o durată de minimum 15 minute;
– Persoană care s-a aflat în aceeași încăpere (ex. sala de clasă, sală de ședințe,
sală de așteptare din spital) cu un caz de COVID-19, timp de minimum 15 minute şi
la o distanţă mai mică de 2 m;
– Persoană din rândul personalului medico-sanitar sau altă persoană care
acordă îngrijire directă unui pacient cu COVID-19 sau o persoană din rândul
personalului de laborator care manipulează probe recoltate de la un pacient cu
COVID-19, fără portul corect al echipamentului de protecție.
Legătura epidemiologică ar fi putut avea loc în perioada de 14 zile anterioare
datei debutului.
Orice persoană care a purtat masca/echipamentul de protectie corespunzator și a
respectat distantarea fizica NU ESTE CONSIDERATA CONTACT DIRECT.
Definițiile de caz COVID-19 asociat asistenței medicale (IAAM)
Sursa SARS-CoV-2: asociată asistenței medicale versus transmisă comunitar
Clasificarea cazurilor de COVID-19 ca infecții asociate asistenței medicale
trebuie să țină cont de perioadele de incubație cunoscute la acest moment (Lauer SA et
al. Ann Intern Med. 2020;172:577-582. doi:10.7326/M20-0504), respectiv numărul de
zile până la debutul simptomelor, sau până la testul de laborator pozitiv (indiferent care
este primul), după admiterea într-o unitate sanitară (în ziua 1), evaluarea sursei,
prevalența COVID-19 în instituție/secție, contactul cu cazuri cunoscute din comunitate
sau din unitatea medicală, precum și orice alte date care indică în mod plauzibil sursa
infecției.
Document elaborat de Centrul National de Supraveghere si Control al Bolilor Transmisibile
În acest sens putem avea următoarele situații:
Caz COVID-19 internat, cu sursă în comunitate:
– Simptomele prezente la internare sau cu debut în ziua 1 sau 2 după admitere;
– Debutul simptomelor în zilele 3-7 și o suspiciune puternică de transmitere în
comunitate
Caz COVID-19 internat, cu sursă nedeterminată:
– Debutul simptomelor în ziua 3-7 după admitere, cu informații insuficiente cu
privire la sursa de virus pentru a-l aloca la o altă categorie
Caz COVID-19 internat, cu sursă probabilă în spital:
– Debutul simptomelor începând cu a 8-a -14-a zi de la internare
– Debutul simptomelor în ziua 3-7 și o suspiciune puternică de transmitere a
virusului prin asistența medicala acordată
Caz COVID-19 internat în spital, cu sursă în spital
– Debutul simptomelor în ziua ≥14 după internare
Există și situația în care apar simptome caracteristice COVID-19 care debutează
într-un interval de 14 zile de la externarea dintr-o unitate sanitară (de exemplu,
reinternare), situație în care sursa de virus poate fi comunitară sau nedeterminată. În
acestă situație evaluarea finală trebuie să țină cont de paticularitățile cazului.
Notă:
Aceste definiții nu se pot aplica în situația COVID-19 la personalul
medico-sanitar.
Clasificarea sursei de virus în rândul personalului medico-sanitar recunoaște
aceleași categorii, dar trebuie să se bazeze pe o evaluare individuală a fiecărui caz
privind probabilitatea expunerii la cazurile de COVID-19 în cadrul asistenței medicale
acordate în unitatea sanitara, respectiv în comunitate.
Deces la pacient confirmat cu COVID-19
Decesul cu COVID-19 este definit ca decesul survenit la un pacient confirmat
cu COVID-19, cu excepția situațiilor în care există o altă cauză clară de deces care nu
poate fi în relație cu COVID-19 (ex.traumatism, hemoragie acută majoră, infarct
miocardic acut, accident vascular cerebral acut, septicemie etc) și la care nu a existat
o perioadă de recuperare completă între boală și momentul decesului.
Decesul la un pacient confirmat cu COVID-19 nu poate fi atribuit unei boli
pre-existente (de ex. cancer, afecțiuni hematologice etc.) și COVID-19 trebuie raportat
ca și cauză a decesului, independent de condițiile medicale
pre-existente care se supectează că au favorizat evoluția severă a COVID-19.
COVID-19 trebuie menționat pe certificatul de deces drept cauză a decesului
pentru toate persoanele decedate la care COVID-19 a cauzat sau se presupune că a
cauzat sau a contribuit la deces.
De asemenea, mentionam ca, potrivit Ordinului MS nr.961/2020 pentru
modificarea și completarea Ordinului ministrului sănătății nr. 555/2020 privind
aprobarea Planului de măsuri pentru pregătirea spitalelor în contextul epidemiei de
coronavirus COVID-19, a Listei spitalelor care asigură asistența medicală pacienților
testați pozitiv cu virusul SARS-CoV-2 în faza I și în faza a II-a și a Listei cu spitalele de
suport pentru pacienții testați pozitiv sau suspecți cu virusul SARS-CoV-2, cazurile
Document elaborat de Centrul National de Supraveghere si Control al Bolilor Transmisibile
confirmate COVID soldate cu deces la care testele RT-PCR în dinamică din
spută/aspirat bronșic sunt negative (2 teste) pot fi considerate deces cauzat de
infecția cu SARS-CoV-2 dacă clinicianul evidențiază semne și simptome înalt
sugestive și decesul este corelat cu evoluția clinică determinată de COVID-19.
În situația în care apare necesitatea clarificării cauzei decesului, se indică examene
RT-PCR din țesut pulmonar recoltat de către medicul specialist anatomie
patologică/medicină legală fără a fi necesară necropsia.”
Criterii pentru initierea testarii pentru SARS-CoV-2
Confirmarea prompta a cazului suspect este necesara pentru a asigura, rapid si
eficient, supravegherea epidemiologica a contactilor, implementarea masurilor de
prevenire si control al infectiei, precum si colectarea informatiilor epidemiologice si
clinice relevante.
Recomandări de prioritizare a testării prin RT-PCR și/sau test rapid antigenic
pentru SARS-CoV-2:
Categoria RT-PCR Test rapid
antigenic
RT-PCR sau test
antigenic rapid
1.Persoane simptomatice,
inclusiv personal medico-sanitar
si auxiliar, conform definiţiei de
caz
da
2. Persoane simptomatice cu
rezultat negativ la testul pentru
antigenul SARS-CoV-2, efectuat
în unități sanitare
da
3. Contacți direcți ai cazurilor
confirmate
da,
pentru contacții
simptomatici
da,
în focarele de
colectivitate (centre
rezidențiale, secții de
psihiatrie cronici,
penitenciare)
confirmate prin
RT-PCR, pentru a
facilita detectarea
timpurie a altor cazuri,
ca parte a
supravegherii
contacților și a
investigării focarului
4. Pacienţi cu maximum 48 de
ore înainte de procedura de
transplant (asimptomatici) şi
donatorii de organe, ţesuturi şi
celule stem hematopoietice
înainte de donare; pacienți cu
transplant de organe, ţesuturi şi
celule stem hematopoietice aflați
în tratament imunosupresor,
da
Document elaborat de Centrul National de Supraveghere si Control al Bolilor Transmisibile
înaintea fiecărei internări din
perioada de monitorizare posttransplant – 2 teste la 24 de ore
interval
5. Echipele medicale de
prelevare a organelor pentru
transplant care se deplaseaza de
la centrul de transplant in
centrele de prelevare – la fiecare
2 saptamani
da
6. Pacienţi asimptomatici cu
imunosupresie** în contextul bolii
sau indusă medicamentos, cu
maximum 48 de ore inainte de
internarea în spital
da
7. Pacienți oncologici
asimptomatici aflați în curs de
chimioterapie și/sau radioterapie:
-Pacienți oncologici
asimptomatici aflați în curs de
chimioterapie – cu maximum 48
de ore inainte de fiecare cura,
respectiv de fiecare prezentare la
spital pentru monitorizare;
-Pacienți oncologici
asimptomatici aflați în curs de
radioterapie – înainte de prima
ședință și apoi la 14 zile, până la
terminarea curei
da
8. Pacienți oncologici
asimptomatici înainte de
intervenții operatorii sau manevre
invazive, cu maxim 48 de ore
înaintea intervenției/manoperei
da
9. Însoțitorii pacienților copii de la
punctele 6., 7. și 8.
da
10. Pacienti hemodializaţi
asimptomatici – de 2 ori pe luna;
– Pacienti hemodializati
asimptomatici contacţi cu caz
confirmat, 2 testări la 6-7 zile
interval între ele
da
11. Persoane instituționalizate
asimptomatice, inclusiv pacienții
cronici psihiatrici cu durata de
internare care depășește o lună,
la internare, persoane din
penitenciare, la admiterea în
unitate și ulterior cu frecvența
menționată*
da
de 2 ori pe lună sau
da
de 4 ori pe lună
12. Personalul de îngrijire din
centre rezidențiale, secțiile de
psihiatrie cronici și personalul din
penitenciare
da
Document elaborat de Centrul National de Supraveghere si Control al Bolilor Transmisibile
13. Gravidele asimptomatice
care se află în carantină / izolare
la domiciliu sau au fost contact
direct cu un caz confirmat – în
ziua 14, dacă nu au devenit
simptomatice
da
14. Personal medico-sanitar si
auxiliar asimptomatic contact
direct cu caz confirmat, în a 5-7
zi de la ultimul contact posibil
infectant***
da
* Persoanele care au trecut prin infecția cu SARS-CoV-2 în ultimele 90 de zile nu se mai testează la
interval de 2 săptămâni, cu excepția celor cu imonosupresii severe și a celor care dezvoltă
simptomatologie clar sugestivă (Ord.MS 1819/2020)
** În acest context, termenul de imunosupresie se referă la: chemoterapia citotoxică, agenți biologici cu
acțiune prelungită, imunoterapie celulară și doze mari de glucocorticoizi, conform ghidului Societății
Americane de Boli Infecțioase (6.05.2020), accesat la https://www.idsociety.org/practice-guideline/covid19-guideline-diagnostics/
*** În perioada imediată contactului posibil infectant și până la primirea rezultatului de laborator,
personalul medico-sanitar si auxiliar își va desfășura activitatea cu respectarea măsurilor de protecție
standard.
Cazurile pozitive simptomatice sau asimptomatice din rândul personalului sanitar vor respecta procedurile
de izolare impuse şi pentru restul persoanelor infectate.
Modificarea contextului epidemiologic poate duce la revizuirea acestor recomandări.
Unitățile medicale pot stabili protocoale de testare pentru personalul medical şi/sau pacienți prin tehnici
de RT-PCR, suplimentar faţă de aceste recomandări, care pot fi realizate cu resurse proprii, în
laboratoarele pe care le dețin sau în alte laboratoare.
Ministerele cu retea sanitara proprie pot stabili protocoale de testare pentru personalul propriu, in functie
de specificul activitatii.
În aceste cazuri, unităţile sanitare îşi vor efectua propria anchetă epidemiologică şi vor adopta măsuri de
limitare a infecției, acţiuni ce intră în responsabilitatea directă a managerului.
Raportul anchetei epidemiologice va fi trimis în termen de 24 de ore direcţiei de sănătate publică a
judeţului de apartenență a cazului.