Definițiile de caz pentru Sindromul respirator acut cu noul coronavirus
(COVID-19), actualizare 10.08.2020.
Caz suspect
Orice persoana cu infecție respiratorie acută (debut brusc cu cel puțin unul din
următoarele simptome: tuse, febră, dificultate în respirație (scurtarea respiratiei)
SAU
Orice persoana cu pneumonie, bronhopneumonie +/- pleurezie
SAU
Orice persoana cu infecție respiratorie acută severă (SARI) (febră sau istoric de
febră ŞI tuse ŞI dificultate în respirație (scurtarea respiratiei) ŞI care necesită
spitalizare peste noapte)
Notă:
Pentru copiii cu vârsta pana la 16 ani care prezintă manifestări gastro-intestinale
(vărsături, diaree) neasociate cu alimentația, se poate suspecta infecția cu
SARS-CoV-2.
Definițiile COVID-19 comunitar sau IAAM
Un caz COVID-19 poate fi de origine comunitară sau asociat asistenței medicale
(IAAM), în funcție de:
– numărul de zile anterioare datei debutului sau a confirmării în laborator, după
data internării într-o unitate sanitară (spital, centru de dializă), centru rezidential
de sedere prelungita (ziua 1);
– argumentele din investigația epidemiologică privind originea comunitară sau
IAAM (apartenența cazului la focare de infecții cu una sau alta dintre origini)
Document elaborat de Centrul National de Supraveghere si Control al Bolilor Transmisibile
Pot exista următoarele situații:
Caz COVID-19 comunitar
– simptome prezente la internare sau debut în primele 48 de ore după internare;
– debut în zilele 3-7 după internare și o suspiciune puternică de transmitere comunitară
(apartenența la un focar de cazuri comunitare);
Caz COVID-19 asociat asistenței medicale (IAAM)
– debut după 48 ore de la internare și o suspiciune puternică de transmitere asociată
asistenței medicale;
– cazurile la personalul medico-sanitar si auxiliar, dacă nu există argumente puternice
în favoarea unei transmiteri comunitare;
Cazurile cu debut în primele 14 zile după externarea dintr-o unitate sanitară pot fi:
– IAAM, dacă debutul are loc în primele 48 de ore după externare;
– cu origine incertă, in cazul debutului la 3-14 zile dupa externare, dacă nu există
argumente puternice în favoarea unei origini comunitare sau IAAM
Atribuirea unei categorii de transmitere sau alteia ar trebui făcută după o evaluare
atentă a fiecărui caz in parte.
Caz confirmat
O persoană cu confirmare în laborator a infecției cu SARS-CoV-2, indiferent de
semnele şi simptomele clinice.
Contactul direct este definit ca:
– Persoană care locuiește în aceeași gospodărie cu un pacient cu COVID-19;
– Persoană care a avut contact fizic direct cu un caz de COVID-19 (ex. strângere
de mână fără igiena ulterioară a mâinilor);
– Persoană care a avut contact direct neprotejat cu secreții infecțioase ale unui
caz de COVID-19 (ex. în timpul tusei, atingerea unor batiste cu mâna neprotejată de
mănușă);
– Persoană care a avut contact faţă în faţă cu un caz de COVID-19 la o distanţă
mai mică de 2 m şi cu o durată de minim 15 minute;
– Persoană care s-a aflat în aceeași încăpere (ex. sala de clasă, sală de ședințe,
sală de așteptare din spital) cu un caz de COVID-19, timp de minimum 15 minute şi
la o distanţă mai mică de 2 m;
– Persoană din rândul personalului medico-sanitar sau altă persoană care
acordă îngrijire directă unui pacient cu COVID-19 sau o persoană din rândul
personalului de laborator care manipulează probe recoltate de la un pacient cu
COVID-19, fără portul corect al echipamentului de protecție*;
*Personalul medical care a purtat echipamentul de protectie corespunzator tipului
de îngrijire acordată NU ESTE CONSIDERAT CONTACT DIRECT.
Legătura epidemiologică ar fi putut avea loc în perioada de 14 zile anterioare
datei debutului.
Deces la pacient confirmat cu COVID-19
Decesul cu COVID-19 este definit ca decesul survenit la un pacient confirmat
cu COVID-19, cu excepția situațiilor în care există o altă cauză clară de deces care nu
poate fi în relație cu COVID-19 (ex.traumatism, hemoragie acută majoră, etc) și la
care nu a existat o perioadă de recuperare completă între boală și momentul
decesului.
Decesul la un pacient confirmat cu COVID-19 nu poate fi atribuit unei boli
pre-existente (de ex. cancer, afecțiuni hematologice etc.) și COVID-19 trebuie
raportata ca și cauza a decesului, independent de condițiile medicale preexistente care se supectează că au favorizat evoluția severă a COVID-19.
COVID-19 trebuie menționată pe certificatul de deces drept cauză a decesului
pentru toate persoanele decedate la care COVID-19 a cauzat sau se presupune că a
cauzat sau a contribuit la deces.
De asemenea, mentionam ca, potrivit Ordinului MS nr.961/2020 pentru
modificarea și completarea Ordinului ministrului sănătății nr. 555/2020 privind
aprobarea Planului de măsuri pentru pregătirea spitalelor în contextul epidemiei de
coronavirus COVID-19, a Listei spitalelor care asigură asistența medicală pacienților
testați pozitiv cu virusul SARS-CoV-2 în faza I și în faza a II-a și a Listei cu spitalele de
suport pentru pacienții testați pozitiv sau suspecți cu virusul SARS-CoV-2, cazurile
confirmate COVID soldate cu deces la care testele RT-PCR în dinamică din
spută/aspirat bronșic sunt negative (2 teste) pot fi considerate deces datorat infecției
cu SARS-CoV-2 dacă clinicianul evidențiază semne și simptome înalt sugestive și
decesul este corelat cu evoluția clinică determinată de COVID. În situația în care
apare necesitatea clarificării cauzei decesului, se indică examene RT-PCR din țesut
pulmonar recoltat de către medicul specialist anatomie patologică/medicină legală fără
a fi necesară necropsia.
Recomandări de prioritizare a testării pentru COVID-19:
1. Persoane simptomatice, inclusiv personal medico-sanitar si auxiliar, conform
definiţiei de caz;
Citește continuarea pe observatorulph.ro
, actualizare 10.08.2020.){kind=link}