Modesta școală din Șcheii Brașovului, prima din istoria neamului nostru-FOTO

Te întorci în timp cu aproape 500 de ani. Ți se așază istoria la picioare și nu ai cum să nu vrei să afli mai multe… Te îmbogățești sufletește, te alimentezi spiritual, doar privind, ascultând și, mai apoi, înțelegând. Este una dintre cele mai interesante, concentrate și profunde lecții despre trecut. Odată ajunsă în Șcheii Brașovului, nu am putut să nu mă opresc și la Complexul Muzeal „Prima Școală Românească”. Am depănat istorie alături de părintele locului, profesorul preot, Vasile Oltean, omul de la care am învățat că valoarea autentică este una singură, iar tezaurul uluitor de carte veche lăsat de mari români este cea mai de preț comoară a unui neam.

Băncuțe scrijelite și catedra unde dascăl a fost Anton Pann

La Prima Școală Românească totul se face fără planificări, fără manuale, fără proiecte. Eventual, un singur test sau, mai bine zis, autotest prin care să îți răspunzi ție însuți la niște întrebări, să umpli niște goluri de care nici nu aveai habar, să încerci acea senzație că ceea ce credeai că a fost la îndemână dintotdeauna ascunde, de fapt, o muncă și o pricepere de care rămâi uimit. Ți se oferă trecut în imagini și nu ți se cere nimic în schimb.

Cu blândețe și cuvinte atent alese, profesorul Vasile Oltean mă invită să mă așez într-una din băncuțele scrijelite în care au stat învățăceii ce l-au avut dascăl și pe Anton Pann. Sala  trezește nostalgie, dar și curiozitate, deopotrivă.

Aflu de la părintele locului că materiile principale studiate la vremea respectivă erau redactarea documentelor oficiale, macrobiotică  (informații ce vizau o viață lungă) și legislație comercială. Elevii aveau la dispoziție un manual de școală din secolele XI-XIII, cu o capacitate de 700 de pagini pline de informație. Primele cursuri în limba română s-au desfășurat aici în 1583.

Văd pe catedra mică pe care o am în față călimara cu cerneală, o cârpă ce ține loc de sugativă, tăblițele pe care scriau copiii, numărătoarea, aflată de-a stânga pedagogului și mai văd ceva… , Da, e bățul Sfântului Nicolae pe care azi copiii îl mai știu doar din povești. Dascălii, la vremea respectivă, chiar îl foloseau în scopuri coercitive, povestește zâmbind Vasile Oltean, un om erudit și un excelent povestitor.

Codex Aureus, manuscrisul lui Alexandru Lăpușneanu, păstrat în acest lăcaș

Complexul din Șcheii Brașovului  ascunde astăzi circa 6000 de cărți vechi și alte 30.000 de documente și obiecte muzeale de mare importanță atât pe plan intern, cât și internațional, valori ce stau astăzi strajă la temelia istoriei.

Gândiți-vă că în Prima Școală Românească, omul într-un fel intră și altfel iese. Surpriza este uriașă văzând ce tezaur i se așterne în fața ochilor. E totul un izvor istoric de o valoare incontestabilă. De la prima carte slavă din lume – Cracovia, 1491, la prima Biblie a rușilor, manuale de secol XV cu învățăturile lui Ioan Gură de Aur sau Neagoe Basarab, peste 40 de cărți dăruite de fiica lui Petru cel Mare, Cronica Transilvaniei scrisă de nemți, 110 cărți de la Constantin Brâncoveanu, alte 800  aparținând nepotului său, Grigore, și, foarte important, deși pentru istorie nu există mai important sau mai puțin important, avem aici manuscrisul pe piele de ied nenăscut, cu foițe de aur al lui Alexandru Lăpușneanu Codex Aureus. Totul este original fiindcă eu nu accept compromisul unui facsimil sau a unei copii. Istoria nu se copiază.., povestește omul cu sclipire de geniu, Vasile Oltean.

Cărțile diaconului Coresi, mărturie a trecutului

Cele nouă exemplare coresiene aflate în interiorul modestului, dar atât de bogatului locaș din Șchei amintesc și ele de editorul primelor cărți în limba română, diaconul Coresi. Sunt cărți pe care acesta le-a lăsat urmașilor ca mărturie a trecutului și povață pentru viitor. În muzeu se află și acum tiparnița, vizitatorii putând să vadă care era procedeul tehnic prin care fiecare pagină trebuia să fie sculptată în lemn. Atrasă aidoma unui magnet văd și celelalte încăperi ce respiră istorie, autentic și frumos. Sala cu vatră, ,un mic colț etnografic, dar și Sala ,Cartea și Cărturari brașoveni, una dintre valorile  inestimabile găsite aici fiind opereta ”Crai nou” a lui Ciprian Porumbescu. Ți se taie răsuflarea descoperind atâtea taine prețioase ale propriului popor…

„Trăiesc cu regretul că nu vrem să ne cunoaștem istoria!”

Chiar dacă traversăm vremuri grele, același Vasile Oltean mărturisește că are un mare regret: „Să ai atâtea valori autentice și să nu fii băgat în niciun circuit turistic, mi se pare greu de suportat. Există ghizi care vin spre Brașov și nu știu de existența Primei Școli Românești, niciun ministru al Culturii nu a intrat aici, delegațiile care vin în Brașov pe linie de cultură nu se opresc să vizite acest lăcaș…nu am să înțeleg niciodată. Poposesc la noi străini care vor să ne cunoască istoria, iar noi nu știm cum să le-o oferim! Elevul român e privat de dreptul de a cunoaște valorile culturii naționale. Accesați manualele de istorie și mă veți înțelege. Am întrebat, odată, câțiva elevi de clasa a patra câți domnitori cunosc. Mi-au răspuns: patru! La noi, din nefericire, este preferat agrementul de pe Tâmpa sau Piața Sfatului și nu o …modestă școală. Prima din istoria unui neam. Neamul românesc!” a conchis profesorul Oltean. Și nici nu o putea altfel decât încărcat de emoție și trăire. Una autentică, aidoma focarului de cultură ,cum îi place lui să numească  tezaurul aflat în „micuța și modesta” școală din Șcheii Brașovului.

567d6b49-66ee-45f8-894e-e757e1f399f4_d21b4.jpg

75bf8aa2-c682-4e1c-bcd0-1e0852ccf059_8e6be.jpg

4b26b77a-37ee-4966-ad79-ad3326fbc0bf_95e68.jpg

a41959a5-2918-41f1-be08-3e472fb63569_2a944.jpg

9c103782-3beb-415d-a6dc-1ca07bc9422a_1023f.jpg

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

RECOMANDĂRI