Rezultatul obținut de Dan Barna, clasat pe locul 3 la prezidențialele din turul 1, este unul dezastruos pentru el. Contează mai puțin ce reprezintă acestă înfrângere pentru Barna și mai mult pentru ce reprezintă ideea de alternativă democratică.
Nu putem spune că nu era previzibilă această înfrângere, pentru că am scris în repetate rânduri, în ultimul an, că USR-PLUS nu vine cu nimic concret în afară de o campanie de tip corporatist, o nuanțare a formelor fără fond. Când ținta Dragnea a dispărut, a început și picajul USR.
Liviu Dragnea adusese România la exasperare. Momente precum cele din noaptea ordonanțelor, apoi din 10 august, dar și seria dezvăluirilor despre doar o parte dintre afacerile sale au dus la necesitatea unei revoluții politice în România. Mișcările din stradă au mai estompat elanul dictatorial al lui Dragnea, care a ieșit din scenă dintr-un motiv insignifiant, comparativ cu multele prostii pe care le-a făcut. Ca în cazul Năstase, care a ”bubuit” trei sferturi din România, dar și-a furat-o de la niște termopane, Dragnea a simțit pe pielea lui că există metode care să te scoată din joc, în cazul în care confunzi România cu propria moșie. În plus, nici cei care l-au vânat nu pot fi suspectați că doreau doar binele țării, dar asta este o altă poveste.
Așadar, mișcările din stradă, deși necesare și sănătoase pentru democrație, nu erau suficiente pentru un cutremur în sistemul bolnav. Era nevoie de o alternativă politică. Cum nu de puține ori strada striga ”PSD și PNL, aceeași mizerie!”, nehotărâții și cei dezgustați de vechea clasă politică au căutat varianta complet diferită. Pentru mulți aceasta a devenit USR, cu extensia PLUS, care nu este nimic mai mult decât reprezintă Cioloș ca persoană, asta în cazul în care chiar reprezintă ceva.
A venit și prima confirmare a ridicării USR la rang de formațiune politică de prim-plan, care să emită pretenții. Confirmarea a fost la momentul alegerilor europarlamentare. Deși avea abia 20%, Barna a tratat momentul ca și când a fost marele câștigător al acelei etape. Este lăudabil să ajungi pe locul 3 ca debutant, dar asta nu te face câștigător. Chestie de modestie și bun simț politic să tratezi rezultatul de o asemenea manieră.
Percepută ca fiind arogantă, atitudinea liderului USR avea să fie sancționată la momentul prezidențialelor. Între timp s-au mai adăugat și articolele din Rise Project, despre care Barna a susținut că sunt făcături. În condițiile în care și Dragnea spunea același lucru în cazurile dezvăluirilor despre el, iar Barna susținea sus și tare că nu există un stat paralel, iar justiția își face treaba, de ce ar fi fost mai credibil el și nu Dragnea? În fond, sursa dezvăluirilor era aceeași. Ori există un sistem care te execută, dacă ieși din front, ori Barna a bătut câmpii cu grație, din interes personal, iar electoratul a sesizat și nu a mai dat doi bani pe ceea ce reprezintă Barna. Nici ezitarea de fată mare, de după răsturnarea guvernului Dăncilă, nu a fost iertată de electorat. Căderea a fost de la 22,4% la europarlamentare, la 13,99 % la prezidențiale. Să pierzi aproximativ 9% în doar câteva luni înseamnă enorm!!!
Pas cu pas, de la o zi la alta, Dan Barna nu a mai reprezentat acea alternativă, acea speranță că am putea avea o clasă politică nouă, capabilă să înlocuiască vechea și mult prea compromisa clasă. Electoratul a început să-și pună întrebări despre cum a fost mătrășit Nicușor Dan, fondatorul USR, despre cum au fost trași pe linie moartă USR-iștii care spuneau că în interiorul formațiunii este dictatură, nu democrație. Și peste toate, electoratul aștepta un program. Nu poți avea pretenția să câștigi alegerile, doar spunând cât de rău e PSD-ul și cât de neputincios e PNL-ul. Trebuie să oferi soluții la problemele pe care le semnalezi, iar USR nu a făcut asta. Și cu USR și fără USR, românii percepeau foarte corect ce e în neregulă în această țară. Cine voia să le câștige votul, trebuia să renunțe la campania cu ”jos, huo și m..e” și să se prezinte în toată splendoarea competenței. Textele corporatisto-motivaționale fără fond țin până la un punct. Cine încearcă să forțeze nota dă dovadă că jignește inteligența unei națiuni.
Spuneam la început că nu dăm doi bani pe suferințele interne ale USR, dar cel mai grav este că a fost serios afectată ideea de alternativă credibilă în România, iar Barna este principalul vinovat, așa cum au fost și cei din PDL și PNL când PSD era la pământ în 2009. Incapacitatea dreptei a revigorat de fiecare dată PSD-ul.
Ce urmează? USR-ului nu i se poate cânta prohodul. Are suficientă expunere și are un an la dispoziție să scape de Barna și să găsească un lider cu adevărat reprezentativ și mai puțin arogant, mai puțin cantonat în sloganuri în detrimentul proiectelor de țară. Depinde foarte mult și de PNL. Depinde dacă vom avea dezbateri electorale în turul doi. Depinde dacă prezidențiabilul lor va binevoi să se adreseze direct electoratului, să nu considere că locul de la Cotroceni i se cuvine.
Am mai văzut candidați care au intrat cu procent mai mare în turul doi și au pierdut glorios la urne. (Unii zic că și prin spatele lor). Dacă Orban o mai comite cum a comis-o cu taxa auto, cu teatrul tv generat de propria importanță și autosuficiență, PSD va reveni în forță, chiar și nereformat. Și nu pentru că va câștiga în planul simpatiei, ci pentru că cei care votează dreapta se vor p..a pe el de vot și implicit pe ea de țară. Vă surâde ideea?
