Când protesta pentru că nu avem autostrăzi, mulți au spus că este ”infiltrat în online” pentru a discredita PSD-ul, de parcă nu reușeau asta singuri, cu succes. Acum, când situația este critică, antreprenorul moldovean Ștefan Mandachi îi critică pe cei de la PNL.
Ștefan Mandachi, pe pagina personală de facebook:
”Domnilor Prim-miniștri Orban și Cîțu,
Nu mai am niciun chef de ironii: înțeleg total gravitatea generată de Coronavirus și respect orice măsură, pentru că mi-e teamă, dar dacă lucrurile continuă așa (panică și haos), falimentul bate la geamul unei întregi industrii: conform CNN industria Horeca este cea mai afectată de către Coronavirus.
Nu discut de banii mei aici (eu încă am suficient să topesc ani de zile în Dubai) ci de o industrie întreagă, cu milioane de angajați: vânzările din restaurantele mele au scăzut dramatic, la fel cum au scăzut încasările la toate restaurantele concurente (știu asta). Și cum Spartan bate cam toată competiția, mă întreb în ce rahat sunt vecinii.
Toate cazările în hotelurile mele au scăzut cu 50%, deși ofer cele mai bune servicii (chiar acum s-au retras două grupuri care s-au scuzat cu ”coronavirus”). Turismul este grav afectat. Este vătămat de PANICĂ în primul rând. Mult mai mulți antreprenori sunt într-o situație disperată, dar lor le-a mâncat pisica limba, se tem să nu-i pape lupul dacă fac vocaliză. O să le pară rău. Treaba lor.
95% din restaurantele mele sunt în mall. Eu nu am nicio tranzacție, contract, factură, combinație cu statul. Toate tranzacțiile sunt cu firme private și cu persoane fizice. Transparent și fiscalizat 101%. Dar firmele fug și persoanele fizice se ascund, panicate. De ce nu faceți o campanie agresivă pentru SPIRT, SĂPUN și DEZINFECȚIE NAȚIONALĂ în loc să aruncați poporul în vârtejul panicii? De ce nu îndemnați cetățenii să cumpere de la antreprenorii români? Cum sunt eu de pildă, alături de alte sute de mii, care mai au puțin și cad în nas.
Afacerile mele sunt în locuri aglomerate. Nimeni nu face comerț în pustietate (de aceea orice comerciant normal la cap caută VADUL). Dar dacă se închid mallurile, vor intra în faliment în maxim 30 zile 90% din restaurante și magazine. E foarte simplu: intrările de numerar se diluează, eu nu mai plătesc furnizorii mei, furnizorii mei nu-și mai plătesc furnizorii lor, bani de salarii nema și iată cum intervine colapsul. Imediat. Probabil cei mai puternici vor rezista. Sper să fiu șî eu printre ei, dar dacă pică piața, își mai revine când o face răchita micșunele. Și dacă falimentează vecinul, mă afectează indirect, chiar dacă aparent am motive (naive) de bucurie că am rămas printre ”puternici”.
În businessul meu și al partenerilor aflați sub umbrela Spartan sau Mandachi, plătim salarii + cote de 1.000.000 dolari LUNAR. (Alții au zerourile astea doar în caietul de visuri sau în lei vechi.) Nu voi mai putea să susțin plățile multă vreme. Deja pierd bani în fiecare secundă, chiar și acum când aștern aceste gânduri care mă frământă (pentru că alții n-au grija asta). Dacă nu există o politică de echilibrare urgentă, de susținere masivă din partea statului, va urma un val de concedieri. Știu că unii proști se bucură că noi, antreprenorii, suntem în pericol, dar poate le explicați dvs. (domnilor premieri) ce înseamnă 1000 salariați într-un grup de firme. 1000 de familii destabilizate. Fiecare familie are 2-3-4 membri. Vreo 4000 de indivizi afectați, dintre care mulți copii.
Știți cine ține PIB-ul în cârcă? Noi, patronii. De ce nu spuneți asta nimănui? De ce nu ne pomeniți un milimetru când alertați oamenii?. Știrea care ar trebui difuzată este aceea că Statul (căruia îi tremură chiloții acum) este susținut în proporție de 60% de către Antreprenori. Că ei (“oamenii de afaceri”)n-au grija asta… Personal, am depus toate eforturile ca să previn o posibilă răspândire a virusului în rândul salariaților mei (bugete pentru informare, săpun, spirt, clor, clipuri de conștientizare, etc.) dar singur nu pot face nimic.
Vă solicit urgent măsuri (aceleași propuse coerent de către Călin Ile, președintele FIHR):
– scutire de la impozitul pe salarii șase luni – un an (deja am pierdut mult mai mult de-atât)
– OUG, care să susțină concret, faptic și palpabil toată industria ospitalității
– plata imediată a datoriilor statului către operatorii privați. De exemplu eu aștept restituire de TVA de la Stat, dar în același timp, am credite bancare. Cum vine asta? Adică eu plătesc dobânzi la bănci în timp ce banii mei sunt la cheremul Statului, care nu-mi plătește niciun cent penalizare, chiar dacă prelungește (abuziv) după propriul chef restituirea banilor, care nu i se cuvin și nu-i aparțin. S-a întâlnit hoțu cu prostu: eu plătesc orice secundă de întârziere, Statul se face că plouă. Și știți de ce se întâmplă asta? Pentru că patronii schiaună de frică în colivia pe care și-au construit-o singuri!
Așadar, apel către inconștienții de antreprenori: fiți vocali și apărați-va drepturile, evident, în conlucrare cu autoritățile, ca să stârpim împreună cu tâmpenia asta de virus! Dar nu mai stați pe silent la cutie!!!
P.S.: Eu cunosc istoria românilor foarte bine (atenție, a românilor, NU a României. Numele de România este consacrat în Constituția din 1866, nu cum cred unii deștepți, că de la Decebal). Am învățat la școală, înțelegi? Le dau lecții la istorie și-n somn la mai bine de 99% dintre influensări. De aia îmi dau seama perfect de ce suntem unde suntem ca nație: capul plecat, sabia nu-l taie… de aia… ăsta-i mediul privat din România 2020: încovoiat!”
