De-a lungul timpului am scris zeci de articole despre pacienți care au murit cu zile în spitale. În majoritatea cazurilor, rudele îndoliate au decis să nu depună plângere, deși, personal, insistam să-și ceară dreptatea post-mortem. ”Degeaba, corb la corb nu-și scoate ochii!” a fost replica pe care am primit-o aproape de fiecare dată. Astăzi m-am convins că bieții oameni aveau perfectă dreptate.
Românii au aflat, culmea ironiei, din postarea unui politician pe Facebook, că o pacientă internată la Spitalul Floreasca a ars ca o torță pe masa de operații. Biata femeie a murit aseară, după o săptămână de agonie. Deși incendiul a fost provocat de o eroare medicală flagrantă, evident că mortul va fi de vină: suferea oricum se cancer în fază terminală, iar profesorul Beuran, care a operat-o după ce i-a ars 40% din suprafața corupului, nu a putut face minuni. Hai, sictir!
În spațiul public, un singur medic român a avut curajul să vorbească despre eroarea medicilor de la Floreasca. Este vorba de Daiana Voiculescu, care lucreaza ca anestezist la New York:
„Unul dintre primele lucruri pe care orice rezident de chirurgie si anestezie trebuie sa le stie este cum sa evite producerea incendiului pe masa de operatie. In sistemele medicale responsabile exista practici si protocoale clare care sunt aplicate cu strictete de catre tot personalul medical, de la profesor pana la infirmiera si brancardier. Un incendiu de mari proportii pe masa de operatie nu poate fi produs si intretinut decat de cantitati relativ mari de substante combustibile. Oricine stie ca alcoolul din substantele dezinfectante este combustibil si electrocauterul nu trebuie folosit inainte de evaporarea totala a lui. Si, tot in sistemele medicale responsabile, cine ignora grosolan siguranta pacientului isi pierde dreptul de practica. Cel putin dreptul de practica.”
Ce mesaj transmite președintele Colegiului Medicilor, instituție care ar trebui să facă lumină și, implicit, dreptate?
Cu multă scârbă, redau copy-paste câteva fragmente din comunicatul semnat de președintele Colegiului Medicilor din România, Gheorghe Borcean:
”Asistăm zilele acestea la un asalt mediatic indecent, neprofesionist şi neinformat la adresa unuia dintre colegii noştri cu un renume profesional, care nu merită cu nimic a fi ştirbit prin dezvoltări ideatice fără legături cu relaţiile de cauzalitate, care au dus la acele întâmplări, da, adevărate (…)Noi medicii, chirurgii, poate foştii pacienţi, dar în niciun caz politicienii noştri, ştim cine au fost aceşti mari doctori, ştim ce înseamnă, pentru chirurgia de urgenţă, şcoala medicală de la Floreasca. Ţurai, Papahagi, Soare, Bucur, Vintilă, Borş, Constantinescu, Doboşiu, Dop, Blidaru, Tiron, Popovici-Zeno, Şuteu şi mulţi alţii au făcut parte din aceeaşi şcoală, al cărei continuator este astăzi Mircea Beuran. Înainte de a fi membru PSD sau universitar, Mircea Beuran este un chirurg de elită (…) Pe această cale, îi rog pe prietenii săi, pe foştii săi pacienţi să ia atitudine în apărarea lui şi îi sfătuiesc pe mai puţin prietenii săi şi pe neprietenii săi să nu se bucure. A continua astăzi o dezbatere publică, înainte de finalizarea unei anchete, va pune presiune greu de suportat pe echipa medicală, care tratează un caz de maximă greutate umană, o patologie, complicaţiile fireşti legate de aceasta, dar mai ales legate de accidentul combustional survenit fără voia lor, dar pe care sunt obligaţi să îl trateze”.
În comunicatul care seamănă leit cu frontul comun făcut până nu demult de pesediști pentru apărarea corupților din partid există și un fragment privind VICTIMA incendiului produs de eroarea medicilor:
”Pacient este cu patologie malignă, tratată şi recidivată, refuzată în alte servicii, operată cu aproximativ 10-12 zile înainte de incident, dezvoltă o complicaţie catastrofică, post-operatorie precoce hemoragică. Doar cei care nu au participat la astfel de evenimente nu ştiu ce înseamnă o hemoragie exteriorizată pe tubul de dren de peste 1000 de ml, asociată cu hemoragie digestivă superioară exteriorizată prin hematemeză şi melenă a pacientei operate cu puţină vreme înainte pentru o neoplazie depăşită chirurgical”.
Cu alte cuvinte, pacienta oricum murea, iar faptul că a ars pe masa de operație este mai puțin important decât devotamentul marelui profesor, care, citez din același comunicat al Colegiului Medicilor, ”a continuat şi a finalizat intervenţia de hemostază, pentru care s-a intrat în sala de operaţie, participă împreună cu echipa de plasticieni la tratamentul complicaţiei combustionale şi finalizează evenimentul prin înscrisurile din protocolul operator, asumându-şi sub semnătura proprie tot ceea ce s-a întâmplat acolo cu bune şi cu rele, ca un bărbat şi ca un chirurg”.
Așadar, mortul este de vină!
