Nici nu știu cum să încep…dar din experiență știu că cel mai bine e să începi…cu începutul. Știm foarte bine că astăzi, 1 Decembrie, sărbătorim cu toții Ziua Națională a României. Și mai știm că la această dată, în 1918, România și-a dobândit independența față de Apus când, tot atunci, Regele Ferdinand I a fost numit și Întregitorul. Dar cum s-a ajuns până aici și cu ce sacrificii, știm noi oare?
Pacea
Așadar, înainte de a ne înfrupta din colocvialul ciolan cu fasole ar fi bine să cunoaștem și niscai detalii aflate în spatele travaliului prin care a trecut această nație, până ce s-a născut cu adevărat, detalii care nu sunt foarte cunoscute și nici prea idilice.
Iată, de exemplu, cum nu foarte mulți știu că, la momentul 1917, tot guvernul României dimpreună cu întreagă suită regală erau refugiate la Iași iar restul țării noastre, practic nu mai figura pe harta lumii ca stat independent; întregul ei teritoriu, fiind invadat de trupele Austriei, Ungariei și Germaniei, țări care doreau cu orice preț să o sfâșie; să o șteargă efectiv de pe hartă că națiune unitară, de sine stătătoare.
Și iată cum, guvernul de atunci, tot mai înghesuit la Iași, în acest laț ce se strângea din ce în ce mai mult în jurul său, în Februarie 1918 s-a văzut nevoit să facă un gest inevitabil, încheind o pace nedorită cu cele trei forțe invadatoare, printr-un tratat preliminar, semnat la Buftea, numit în presa vremii “Pacea de la Buftea”.
Contextul
De ce am fost nevoiți să semnăm acest neplăcut tratat de pace? În primul rând pentru că aliatele noastre principale, Franța și Rusia, nu ne ajutau la acel moment mai deloc, lăsându-ne baltă și ocupându-se în special de “pielea” și interesele lor.
Despre Franța am mai spus și în alte materiale, că efectiv ne-a lăsat de izbeliște, trimițându-ne până și echipament de luptă pentru soldați, total inadecvat ori arme și muniții nefuncționale, ca să nu mai spunem că niciun soldat expediționar francez nu luptase pe teritoriul Românie de la începutul conflictului militar mondial. Ni l-au trimis în schimb pe Generalul Berthelot…și bine au făcut. Dacă am fi avut măcar vreo cinci că el, probabil că nu ieșeam doar independenți din Marele Război dar Cadrilaterul ar fi fost încă al nostrum și o să vedeți pe parcursul materialului de ce spun asta.
Pe Rusia, nici atât nu ne mai puteam baza începând cu Noiembrie ‘917. De ce? Pentru că Germania, inamica noastră, a pompat milioane de mărci în buzunarul lui Lenin, finanțând astfel revoluția bolșevică împotriva Țarului și a guvernului republican-democrat din Rusia. Astfel, bolșevicii, conduși de Lenin și finanțați gras de Germania preiau puterea la 7 Noiembrie 1917, la Sankt-Petersburg (capitala de atunci a Rusiei), înlăturând astfel guvernul lui prim-ministrului Kerenski. Noul guvernul bolșevic instaurat, asasinează întrega familie imperială a Rusiei, de la Țar și până la ultimul copil și își îndeplinește cu prisosință angajamentele față de Germania, decizând imediat retragerea, de pe toate fronturile, a Rusiei din război. Astfel, soldații ruși bolșevizați, părăsesc în masă și dezordonat frontul românesc, refuzând să mai lupte alături de noi împotriva nemților, austriecilor și ungurilor, într-un război pe care îl numeau “al țarului”.
Așadar, pe de o parte, această retragere rușinoasă a Rusiei iar pe de altă parte, rămânând fără niciun suport concret din partea Franței, adăugând aici și epuizarea armatei române (populația și ostașii fiind masiv contaminați de epidemia de tifos) determină laolaltă, într-un deznodămând inevitabil, încheierea campaniei militare românești.
În această situație dramatică, guvernul român, cum spuneam, refugiat la Iași, este silit să negocieze și să accepte cererile inamicilor săi, Germania, Austria și Ungaria.
Tratatul
Prin tratatul de pace final semnat la 24 aprilie/7 mai 1918, la Cotroceni, semnatarii din partea României: prim-ministrul Alexandru Marghiloman, ministrul de externe Constantin C. Arion, ministrul plenipotențiar Mihail N. Burghele și ministrul plenipotențiar Ion N. Papiniu acceptă, condițiile dure impuse țării noastre de către Germania, Austria și Ungaria. Iată ce stipulau câteva dintre acestea: